Proiecție și traversă la execuție

Secvența operațională

1. 1.Încarcă structura domeniului.
2. 2.Leagă starea, rolul și dovezile curente.
3. 3.Proiectează numai candidații locali.
4. 4.Verifică porțile, TTL-ul și limitele buclei.
5. 5.Returnează un rezultat tipizat.

semantic_map + runtime_binding
            ↓
     local decision slice
            ↓
 deterministic guard check
            ↓
 typed traversal outcome

Trei uși, nu una

„Rulează un pas" nu înseamnă un singur apel. Sunt trei, cu grade diferite de libertate. step() e calea largă, operațională — poate întoarce 6 din cele 10 rezultate declarate. attempt_transition(), care chiar înfăptuiește o mișcare deja anunțată, e mult mai îngust: doar ABSTAIN, COLLECT_EVIDENCE sau CONTINUE. attempt_bridge() — trecerea între contexte — e cel mai strâns dintre toate: se verifică întâi un contract de fidelitate (licență de substituție față de nivelul de risc), și doar dacă acela e satisfăcut se schimbă starea. Fără licență, la risc ridicat, rezultatul e ESCALATE, nu o eroare tăcută.

Ce citește modelul, de fapt

Modelul nu primește o poveste — primește un slice(): mișcarea propusă, decizia porții, dovezile disponibile și cele lipsă, rolurile, un can_fire boolean, motivele exacte pentru care nu poate trage („blockers"), și un contract de răspuns pe care modelul trebuie să-l completeze el însuși — pretenția, domeniul, baza, ce e permis să spună, ce nu, cui. Sistemul calculează partea structurală. Modelul contribuie doar partea de limbaj.

Un detaliu care contează dacă chiar citești JSON-ul: gate.decision nu e numele din Python al enum-ului, e valoarea lui — GateDecision.ABSTAIN ajunge la model ca șirul "insufficient", DEGRADE ca "partial". Modelul citește mereu string-ul serializat, niciodată numele intern.